Cu totii am vazut avioane militare participand la mitinguri aeriene sau pur si simplu, le-am vazut trecand pe deasupra noastra. Acest spectacol te lasa sa visezi cu ochii deschisi. Nu cred ca exista cineva care sa nu fi visat macar o data sa zboare. Dorinta de libertate, de a accede la ce nu este posibil oricui, a reprezentat fascinatia tuturor. Multi isi doresc sa zboare insa putini reusesc cu adevarat. Uneori, cariera te alege, nu o alegi tu. Trebuie sa fii facut pentru asta si probabil, „cineva” acolo sus le aranjeaza pe toate. Insa asta nu inseamna ca nu poti visa la o cariera in aviatie.
Pentru ei, pentru aviatorii militari, zborul este o necesitate, este apa si oxigenul, este cel mai mare viciu al lor. Cea mai inalta distinctie pe care le-o ofera este viata traita la cote foarte inalte. Cine nu face fata, nu are prea multe optiuni. In aceasta joaca cu viata, se gandeste rapid si simplu. In aeronava se vede si se simte tot. Rezultatul este actiunea: se pun contacte, se urmaresc ace, becuri, se asculta comenzi. Motorul este inima unei aeronave, dar pilotul este sufletul ei. Si amandoi trebuie sa se intoarca acasa. Acolo sus sunt doar ei doi.
Despre Fortele Aeriene Romane, despre aviatorii militari, despre cei pe care ii stimesc si ii indragesc atat de mult. Despre ei voi scrie. Alaturi de ei, am participat la mai multe mitinguri aeriene. Impreuna cu ei, am trait povesti desprinse din nori si le multumesc! De fiecare data am simtit ca fac parte din aceasta familie frumoasa numita AVIATIA. Si nu ma refer doar la piloti, ci si la mecanici, ingineri, instructori, controlori de trafic, toti sunt o echipa.
Prima oara am pasit intr-o baza aeriana in 2007 si de atunci, sunt prezenta mereu, fie ca vorbim de baze aeriene din Bucuresti, Buzau, Bacau, Campia Turzii, Tuzla sau Fetesti. Mereu am fost primita cu multa caldura de acesti oameni minunati pe care nu am cum sa nu-i iubesc. Mirosul de kerosen il ador si am invatat sa-l descopar chiar si de la km departare, este un miros distinct si inconfundabil.
Mitingurile aeriene au rolul de a apropia publicul de aviatia militara, de a indruma generatia noua catre o cariera in aviatie. Maestrii manselor de pe MiG-21LanceR, C-130 Hercules, C-27J Spartan, IAR-330 SOCAT, IAR-99, IAR 316B sau IAK-52, mereu ne-au facut sa zambim la show-urile aeriene, alaturi de pilotii Aeroclubului Romanesc si Iacarii Acrobati care ne-au lasa de fiecare data „cu gura cascata”. Hawks of Romania fac mereu senzatie cu avioanele lor EXTRA 300 L. Sus pe cer, ei sunt ca niste copii mai mari, se joaca in felul lor si impartasesc bucuria lor cu noi.
In 2013 am reusit sa-mi vad visul cu ochii: sa zbor cu MiG-21 LanceR. Din Baza 86 Aeriana de la Fetesti, am „prins” aripi la bordul supersonicului rusesc. . Intai mi-a fost teama ca visul meu se va narui, ca am sa pic la testele medicale. Dupa ce am trecut de vizita medicala, am avut alte emotii: ca nu voi incapea in aeronava. Trecusem si de acest hop iar acum eram echipata si deja pregatita de decolare. La mansa principala se afla comandorul Gheorghe Stancu, unul dintre cei mai experimentati piloti de MiG din Romania. A fost un zbor in formatie iar impreuna cu noi, din Baza 86 Aeriana, a mai decolat un alt MiG avandu-i la bord pe comandorii Valentin Deditoiu & Vasile Petrea. O asemenea experienta te marcheaza pe viata, in cel mai frumos sens al cuvantului. Decolarea din baza a fost cu 400 km/h si tin minte ca am simtit ca stomacul mi-a ajuns in gat. Sus acolo, printre nori, ma gandeam ca am trait in viata asta cat altii in 10, ca sunt norocoasa si ca ma iubeste Dumnezeu.
In octombrie 2015, am trait alta poveste cu iz de kerosen. Urma sa devin prima femeie civil care zboara cu IAR-99 SOIM, un avion militar de lupta folosit pentru antrenamente si scoala, din dotarea Fortelor Aeriene Romane. Ca si la MiG, povestea a inceput cu viza medicala pe care am trecut-o cu brio, la INMAS (Institutul de Medicina Aeronautica si Spatiala). Dupa obtinerea vizei, am mers la Scoala de Aplicatii pentru Fortele Aeriene Boboc. Aici am fost pregatita la simulator de cei mai buni instructori, pentru zborul ce urma sa se intample din Baza 95 Aeriana din Bacau. A 2-a zi, deveneam „soim”, alaturi de comandor Valentin Tanasa. Am zburat in formatie alaturi de comandor Virgil Iftode si locotenent Romina Marza. Ceahlaul s-a vazut mai frumos ca niciodata iar bucuria din sufletul meu, era mai mare ca lantul muntos. N-am depasit noi bariera sunetului, insa am depasit imaginatia mea bogata si frumoasa.
Aviatorilor nostri le doresc CER SENIN ca sufletele lor minunate!
Foto: Adrian Sultanoiu / Revista Cer Senin