Emoțiile plecării spre maternitate … daaa… chiar nu pot fi descrise în cuvinte și sincer, chiar sunt sigură, și fără să exagerez spun că limba română nu are suficiente cuvinte pentru a reda intensitatea lor, nerăbdarea și iubirea simțite… 🙂  Lângă soțul meu, cu bagajul pregătit și kitul de celule stem… 🙂

Pe 12 iulie este si ziua soțului meu iar nașterea baiețelului nostru este și va ramâne cel mai mare miracol și cel mai frumos cadou pe care l-a primit… până acum 🙂 …  asta pentru că sigur vor mai fi multe extraordinare!

La ora 7 internarea iar la 9 operația de cezariană… restul… O MINUNE!

Puiuțul s-a născut la ora 9:29, foarte ușor și repede, a cântărit 4300 gr. și 53 cm. Echipajul medical a declarat chiar că este grasunel 🙂 . S-a adaptat imediat mediului, a plâns din primele clipe și a respirat fără probleme. A primit nota 10 la naștere și știu sigur că, si chiar dacă aveam diferite frici, chiar la această notă mă și așteptam 🙂 . Mi-a fost adus imediat și l-am pupat :).

Tatăl a participat și el la naștere și eram amândoi copleșiți de emoții. În sala de nașteri, atunci când i-au pus bebelușul în față tăticului și acesta a început să îi vorbească, piticul a deschis larg ochii iar tăticul nu și-a putut opri lacrimile care îi șiroiau pe obraji.

După ce a ieșit din sala de operații, soțul meu a primit un plic de la o asistentă. În plic îi pusesem o felicitare și o brățară de piele cu un bănuț pe care scrie Cleopatra, Cezar și Tudor, cei 3 copii ai noștri, Tudor fiind baiatul lui de 22 de ani din prima relație. Și o brățărică pentru Cezar făcută de prietena mea Anca Pop, o mașinuță cu un siret roșu pe care e gravat numele Cezar.

Am avut parte de o echipă de medici extraordinară, în frunte cu Cezara Bucur, doctorița mea de la clinica Columna Medical Center, care a venit, m-a încurajat și m-a susținut de la primele ore ale dimineții iar în decursul operației m-a monitorizat permanent, atât sub aspect medical, cât și emoțional.  Operația a durat până în 2 ore, cu anestezie, cu tot, iar apoi am stat cam 7-8 ore la terapie intensivă, pentru că așa este protocolul  la Clinica Regina Maria.

Celulele stem mi-au fost recoltate în timpul operației și imediat o asistentă a sunat la banca britanica, Stem Sure, pentru a-i anunța să vină să preia kitul de recoltare.

La terapie intensivă a avut acces doar Silviu și acolo s-a creat acea integrare propriu-zisă în familie a piticului și l-am pus pentru prima dată la sân. În cele 7 ore mi-a fost adus de 3 ori pentru a fi hrănit.

După transferul în salon am avut o avalanșă de vizitatori, începând cu fratele meu care a venit din Italia și care mi-a făcut o surpriză enormă. A aterizat la 4 dimineața și nu suflase o vorbă despre venire. Și pe cât de mare este (are 2,02m 🙂 ), pe atât  este de sensibil și cand l-a văzut pe bebe la ”bebelușerie” 🙂 a început să plângă.

El a adus-o și pe Ana care a avut o reacție fabuloasă când a intrat în salon: l-a pupat pe bebe și a început să plângă, iar la întrebarea mea asupra motivului lacrimilor a spus că sunt de fericire. O clipă absolut emoționantă pentru toți!

Mama a fost și ea în vizită imediat după ce am ajuns în salon,  împreună cu mămuca Lena . Au mai venit și nașii nostri de la Reghin, Simona și Gabriel Toncean, împreună cu fetița lor, Maura, de 6 anișori. Veronica, bona Anei, și de acum si a micuțului Cezar, mamă a 4 copii, o femeie absolut grozavă, a fost și ea să ne vadă. Au mai fost și prietenele mele Ami și Daniela, prietenii noștri de suflet Costi și Ana Dima. Tuturor le mulțumim foarte mult și suntem recunoscători că au fost langă noi!

La maternitate am stat 3 zile în care am avut parte de toate îngrijirile de top.

A fost o bucurie mare! Eram fericită că evaluarea bebelușului a fost la superlativ, pentru că avusesem tot felul de obsesii și de frici pe tot parcursul sarcinii.

Bebe este foarte bine, mâncăcios, este foarte vesel, zâmbește și suntem foarte mândri de el!

Duminică am ajuns acasă. Ana, pur si simplu nu mai avea răbdare! L-a luat în brațe și nu mai voia să îi dea drumul, a trebuit să o învățăm cum să îl țină, am implicat-o foarte mult în toate activitățile bebelușului. Peste o saptămână ea va trebui să plece în tabără și a zis că ori merge cu bebe, ori nu vrea să meargă singură 🙂 . Cadoul ei pentru frațiorul mai mic a fost un ursuleț și o brățară fluturaș pe care scrie numele ei.

Eeeei … și așa am ajuns la prima noapte care a fost … cu mare cântec :), o noapte luuuunga și albă. Nu a prea dormit, a plâns mult, îl durea burtica, avea colici. Mănâncă din 3 în 3 ore și este hrănit exclusiv la sân. Silviu îmi este de foarte mare ajutor în creșterea copilului, ceea ce este o mare binecuvântare!

Meseria de mămică este absolut superbă, dar este și grea. Și clar rămâne unică în viața unei femei!