Pentru noi, aștia foaaarte înalți, mobilierul de acasă trebuie să fie pe măsură. E cam nasol să dai cu capul de lustre, masa să fie prea joasă și să mănânci supa ținând bolul în mâini sau patul în care dormi să fie prea scurt și să-ți atârne picioarele. Provin dintr-o familie de oameni înalți: mama 1.80, tata 2.02, fratele meu 2.01 iar eu…1.92 din care 1,22 au doar picioarele. Bineînțeles, soțul meu este la fel de înalt.

Astfel, de când mă știu, în casa părintească nu au existat niciodată lustre care să atârne, ci doar plafoniere. Dacă am fi avut lustre, acestea ar fi fost pe post de „loc de dat cu capul”. Ca să înțelegeți cum stă treaba cu înalțimea și viața oamenilor înalți vă dezvălui că în casa în care am copilărit până și vizorul era personalizat și montat mai sus pe ușă.

În copilărie, țin minte că stăteam ore în șir cocoțată pe un scaun ca să mă uit pe vizor. Îmi plăcea să observ, de dincolo de ușă, cum trec vecinii pe scară și ce grimase fac când ajung la etajul 1.

Dulapurile noastre aveau peste 2 metri. La fel și toate paturile din casă. Când am crescut și am început să călătoresc, primul lucru care mă interesa când ajungeam în camera mea de hotel era legat de lungimea patului. Patul meu trebuie să aibă cu mult peste doi metri. Mai rău e când dai de unele și mici, dar care au și ….capete, caz în care e musai să dorm… pe diagonală. Ce să-i faci, sunt un om bine crescut! Ca să nu mai pun cât sufăr când zbor cu avionul la clasa Economy. La Tarom, când fac check-in-ul stârnesc zâmbete și beneficiez mereu de un loc în zona ieșirilor de urgență. Acolo se simt confortabil cei care măsoară 1,22 m în picioare. 🙂

Pățaniile mele cauzate de înalțime au fost atât de multe încât, dacă le-aș fi notat, aș fi putut să scriu o carte teribil de amuzantă. Țin minte că odată, când m-am trezit din anestezie în urma unei operații de apendicită, nu știam exact ce mă doare mai tare, operația sau gâtul. Brancardierii au considerat că dacă nu încap în pat, să mă pună pe el cu gâtul strâmb, înghesuită într-o poziție vizibil nefirească. Ca să scoată tăblia de la pat nu s-au gândit. Asta este, înălțimea are avantajele și dezavantaje ei, iar prețul vieții trăite la înălțime este pe măsură.

De curând, am decis să facem o schimbare acasă și să înlocuim paturile. Când am început să căutăm mobilierul potrivit ne-am înarmat cu răbdare. Știam că, în cazul nostru, chestiunea cu paturile este o treabă foarte serioasă. Bineînțeles, patul este piesa centrală a mobilierului dintr-o casă. Dar pe lângă design, el trebuie să fie confortabil, pentru ca tu să te trezești odihnit și să fii în formă. Și pentru că noi doi suntem foarte înalți, musai patul nostru trebuie să măsoare cu mult peste 2 metri. Ca să nu mai spun că el trebuie să fie și foarte încăpător pentru momentele în care suntem „invadați” de copii.  

Cum ziceam…contează mărimea, întotdeauna! 

Așadar, noi căutam un pat extralarge, încăpător, cu o saltea nici foarte moale, dar nici foarte tare. Ceva relaxant și reconfortant, care să nu aibă saltea cu memorie, pentru că eu mă foiesc 30 minute până adorm și atunci ea s-ar face numai valuri.

Când am intrat în magazinul Mobila Dalin, am văzut două modele de paturi extrem de draguțe în care m-aș fi tolănit pe loc, dacă nu era atât de multă lume în showroom. La început le-am dat târcoale, m-am uitat la preț (surprinsă de prețul foarte acceptabil). Apoi, am îndrăznit să mă așez pe el. M-am uitat în stânga, m-am uitat în dreapta și cum fiecare își vedea de treaba lui, m-am întins pe pat ca să-l simt. Soțul meu râdea de mine spunându-mi că mai am un pic și mă ia somnul. Așa că am dat să mă ridic din pat și de-o dată, buf!, m-am trântit din nou în el încântată. Patul trecuse proba, nu era nici prea moale, nici prea tare. În plus, nu scârțâie, este comod, generos și pe măsură. Era exact ce trebuia!

Am început să ne jucăm cu pernele ca doi copii. Ne imaginam cum se va da jos Cezar din patul cel nou. La vârsta lui (18 luni), Cezar are tactica sa de coborâre din pat. Mai întâi se întoarce pe burtă, apucă cearșaful, apoi alunecă ușor până simte podeaua sub picioare. Iar patul cel nou este perfect ca înălțime.

Pe loc, am chemat un vânzător și am întrebat care sunt cele mai mari paturi. Tot atunci, ne-am și comandat două paturi. Era timpul unor schimbări. 🙂

Mobila Dalin este o companie românească cu o tradiție de aproape 30 ani. Să mai spun că ei ocupă locul 4  în topul producătorilor de mobilier tapițat din România?! La ei puteți găsi mobilă cu un design extrem de simpatic, de la canapele și scaune, până la paturi și covoare.    

 

Mobila Dalin o găsiți la adresa str. Ion Brezoianu nr 40-42 (lângă Sala Palatului), Bucuresti. Puteți vedea modelele și pe site-ul lor http://www.mobiladalin.ro