Într-o zi frumoasă cu soare din plin, am pornit spre munte cu un Nissan Navara. Ideea a pornit de a testa pick up-ul pe mai multe tipuri de teren iar cu această ocazie, să îmbinăm utilul cu plăcutul: adică să testăm mașina dar să facem și un schi la Sinaia, cota 2000. Drumul a fost plăcut și bun, până la un moment dat (după Cuibul cu Dor) când am simțit că ne împotmolim în zăpadă. Testul s-a întâmplat în martie iar la munte, era și încă este zăpadă. Când am zis că gata, ne aventurăm mai mult, Navara a zis „stop, până aicea pot”!

În acel moment, a sosit o chestie care de departe părea a fi o combinație de ratrac tradițional și OZN. Și venea cam repede spre noi, mârâind. Arătarea avea unk look fabulos. Împingea cu o mare forță zăpada și în prima fază, m-am gândit că este soluția noastră să ne deschidă calea, adică să împingă zăpada din calea noastră. Asta ar fi fost valabil doar o bucată de drum însă până sus, imposibil.  

Făcându-i semn să oprească, ratrack-ul a oprit. Din el s-a dat jos un tip prietenos, cu un fizic atletic și cu zâmbetul pe buze, ne-a întâmpinat. L-am întrebat dacă am greșit drumul către cota 2000 și a răspuns politicos că nu, dar că nu pot urca cu mașina până acolo, stratul de zăpadă este gros și zăpada este afânată. Atunci am găsit repede soluția doi: să ne ducă până acolo cu ratrack-ul. 

Partea cea mai frumoasă începe acum și am avut o dublă surpriză!

Mă uităm uimită că mastodontul cu lame, arăta „ingrozitor” de bine și mă întrebam de ce nu l-am văzut până acum, în România. Utilajul aparține firmei de cablu Transport Urban Sinaia SRL și este doar unul din cele cinci vehicule achiziționate iarna aceasta, de companie. Mai mult decât atât, cel care conducea „jucăria” zăpezilor, este un renumit sportiv de performanță: Daniel Stinghe. Pe parcursul orelor pe care le-am petrecut împreună pe pârtiile din Sinaia, Daniel ne-a spus că el „iarna bate pârtiile, iar vara bate sportivi” :). Stinghe este luptător MMA iar în sezon de iarnă, el lucrează pe pârtiile din Sinaia. Pe lângă această pasiune pentru sporturile de iarnă (fiind și fost component al Lotului Național de Schi Alpin), Daniel deține apres ski-ul „Valea Soarelui”.  

Povestea merge mai departe

Urcând cu ratrack-ul spre Valea Soarelui, am început să-l întreb pe Daniel o grămadă de lucruri. În realitate, eram curioasă să aflu informații despre acest vehicul impunător însă și mai mult, îmi doream să-l conduc. Așa că mi-am luat inima în dinți și i-am spus direct ce vreau să fac. Zâmbind, mi-a răspuns că pentru a manevra acel utilaj, trebuie să fac cursuri la o școală din Austria. I-am zis că am toate categoriile pe care le poate avea un șofer, că am permis pentru ambarcațiuni, sunt scafandru nivelul 3 și că am făcut și școala de aviație. Zâmbind, mi-a răspuns că OK, dar că sunt singura persoană care va conduce acest vehicul, în afară de el. Ce să zic, eram onorată. 🙂 Cred că a avut încredere să mă lase să conduc și pentru că pârtiile erau nepopulate. Era o zi din săptămână, ora prânzului, iar în zonă aceeia, nu erau schiori.

Uite așa, am ajuns să conduc cel mai nou ratrack din România: Prinoth Leithwolf. Ca o frumoasă comparație, afirm că acest ratrack este Maybach-ul pârtiilor montane. Utilajul este produs în Italia și a fost creonat de celebrul designer Pininfarina. Are un motor MTU 6R 1300 ce dezvoltă 530 CP și un cuplu de 2460 Nm. 

Odată ce am trecut la „manșă”, am avut senzația că sunt la bordul unui elicopter Robinson 44. Cabina semirotundă îți oferă o vedere extraordinară asupra pârtiilor și cum este cocoțată pe șenile, mi-a venit imediat în minte senzația că sunt în elicopter. Scaunele Recaro îți oferă un confort maxim, mai ales dacă ar trebui să stai ore în șir la împins sau nivelat zăpada. Manevrarea utilajului nu mi s-a părut dificilă, există o manșă principală, un joystick multifuncțional și o pedală pe care o apeși ca să plece de pe loc. Am fost uimită și de displayul color de 8,5 inch pe care recunosc, la început nu l-am observat. 

Vehiculul cântărește aproape 14 tone, are o lungime de 9.195 mm (cu accesorii) și 4.500 mm lățime. 

După ce deja începusem să capăt experiență în manevrarea utilajului, am început să mă „joc” și cu lama, să împing zăpada. Lama din față este multidirecțională și o poți manevra în 12 poziții sau direcții. După 30 minute de lucru, am oprit la Apres Ski-ul lui Daniel. Abia atunci am realizat cât de încordată am stat și cât de tare mă dureau mușchii piciorului drept. De vină era doar unică pedală. 🙂

După o pauză de 15 minute de ceai cald, mi-am dat seama că de fapt, uitasem pentru ce am venit acolo. Nu mi-a mai trebui să schiez, asta puteam să fac și altă dată. Era însă poate singura mea șansă să „pilotez” un Leithwolf. Mai departe, Daniel a trecut la manșă ca să-mi arate tot ce poate noul vehicul al pârtiilor din Sinaia. La un moment dat, chiar am avut emoții că ne răsturnăm însă Daniel m-a asigurat că nu există posibilitatea să ne răsturnăm. Utilajul are printre multe accesorii și un troliu cu un cablu a cărui lungime ajunge până la 1200 m.  

Într-un final, am ajuns înapoi la mașina noastră. Navara ne aștepta cuminte. I-am strâns mână lui Daniel, i-am mulțumit și nu am putut să mă abțin să nu-l întreb și cât costă un astfel de vehicul. Nou nouț, Leithwolf ajunge la 540.000 euro însă compania Transport Urban Sinaia, a plătit doar 300.000 euro pentru el, vehiculul fiind second hand.  

Mulțumim Transport Urban Sinaia pentru acest test oferit pentru Promotor. Îi urăm succes lui Daniel Stinghe în noul sezon competițional și îi mulțumim și lui pentru tot suportul oferit! Să schiați cu plăcere la Sinaia, pârtiile arată impecabil! Power by MMA Leithwolf 🙂