Pe vremuri oamenii se duceau la biserica sa se spovedeasca, acum isi fac blog. Ei bine, uite ca mi-am facut si eu blog, o fi rau???

In general imi place sa vorbesc despre altii, nu despre mine :). Nici nu stiu cu ce sa incep insa o sa ma rezum la cateva lucruri.

Am facut mereu tot ce m-a taiat capul si nu regret nimic, le-am facut dupa instinct. Am zis ca mai bine sa regret ce-am facut, nu ce n-am facut. Sint sagetator pana-n maduva oaselor, imi plac aventurile, calatoriile, ador sa fac sport si traiesc mereu momentul . “Traieste fiecare zi ca fiind ultima”, acesta este motto-ul meu de viata.

Desi poate sint rebela, intotdeauna imi gasesc echilibru in familie. Fetita mea este ce am eu mai de pret pe lumea asta. Sotul meu este cel care ma sprijina atunci cand am nevoie, este omul pe care ma bazez mereu si caruia ii port o recunostinta si o iubire aparte.

Consider ca sint un om norocos, Dumnezeu a fost bun cu mine si mi-a dat si putin noroc. Dar stiti cum e vorba, Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in buzunare. Nu sint cea mai desteapta femeie din lume insa nici cea mai fraiera, am stiut mereu sa ma descurc, m-am autoeducat si prin sport, n-am facut compromisuri si nu mi-e rusine niciodata atunci cand ma privesc in oglinda. De cand ma stiu am facut sport, mai intai gimnastica ritmica, shotokan insa handbalul este sportul de care m-am atasat cel mai mult si prin care am facut performanta.

Pana sa ajung la ProTv am avut multe locuri de munca . Cum am terminat liceul am lucrat la Gelsor, apoi am fost barman, contabil primar si impresar artistic. Ultimul loc de munca mi-a deschis calea catre ProMotor. Din 2000 lucrez in televiziune, pardon, lucrez in ProTv. Pentru mine exista ProTv si restul. Multumesc boss-ului ca a avut incredere in mine si ca mi-a deschis ochii catre o lume la care nici nu visam. Doar stiti cine-i BOSS-ul ……

Astept nerabdatoare zilele cand am spectacol la Teatrul de Comedie, de vreo 3 ani joc in piesa “Casa Zoikai” si imi place la nebunie. Pentru mine teatrul este o escapada din munca cotidiana, este ca o aventura , o nebunie. Ca si televiziunea, si teatru au venit nici eu nu stiu de unde. Nici macar nu-mi puteam permite sa visez la asa ceva, d-apai sa-mi doresc……Dar asa le-a aranjat Dumnezeu si le-a aranjat bine, deci probabil asa mi-e destinul sa fiu in lumina reflectoarelor. Si stiti ceva, nici dupa 12 ani de “scena” nu m-am obisnuit cu statutul de persoane publica. La inceput am crezut ca-i doar o joaca, o chestie de moment, insa vad ca momentul s-a prelungit pentru (cel putin) 12 ani. Eu cred ca am ramas acelasi om simplu, doar ca de fiecare data trebuie sa ma adaptez situatiilor. De multe ori ma intreb cum o sa fiu peste inca 10 sau 20 ani…….si mi-e greu sa-mi dau seama. Insa visez mereu, ma vad mereu facand diferite lucruri. Acum de exemplu visez ca merg intr-o baza militara si ma urc intr-un MIG21 iar un pilot imi da comenzile de decolare..…..hehe, o sa ziceti ca-s nebuna dar jur ca sint in toate facultatile mintale. Cand le-am spus alor mei ca vreau sa fac scoala de autobuze si camioane s-a lasat liniste apoi au zis ca era de asteptat de la mine. 3 luni mai tarziu aveam pe carnetul de conducere toate categoriile iar 5 luni mai tarziu luasem si pentru ambarcatiuni. Portofelul meu e doldorada nu de bani, ci de acte, licente, hartoage care atesta ca am facut aia sau ailalta. O sa am ce povesti la nepoti….

Ma bucur in fiecare zi de orice lucru bun care mi se intampla, ma trezesc dimineata zambind iar seara cand ma duc la culcare imi pun in minte lucruri marete. Nu-mi ies lucrurile intotdeauna asa cum vreau insa gandesc pozitiv si asta ma ajuta sa merg mai departe.